Povestea mea nu e una de succes. Acum doi ani, la început de an, începeam un lung pelerinaj pe la medici fiindcă tuşeam atat de rău încât ajunsesem la un pas să îmi pierd vocea. Cinci luni am schimbat medici şi diagnostice fără niciun rezultat. Am început cu o vizită la cabinetul profesorului “X” , care m-a diagnosticat ochiometric şi cu ajutorul unei spirometrii cu astm bronşic. Două luni am schimbat tratamentele fără efect. Am primit un diagnostic nou: esofagită de reflux, pe urmă inca unul laringită acută şi încă unul, bronşită acută…. am renunţat să îl mai caut pe profesor în ziua în care mi-a spus la telefon: -Doamnă, totul e numai în capul dumneavoastră!
O lună mai târziu ajungeam în stare foarte proastă, abia mă mai ţineam pe picioare, la acelaşi spital unde fusesem iniţial consultată de profesorul “X” . De data asta diagnosticul care a venit după o serie de analize a speriat pe toată lumea, inclusiv pe mine: tuberculoză. Da, TBC! Şi eu care credeam că această boală a fost eradicată în Romania…. Tratamentul prescris corect de data asta venea însă târziu de tot pentru plamanul meu stang care era ca o strecurătoare, plin de găuri care nu au mai putut fi reparate. Am avut parte de un inger de medic pe care mi l-a găsit doctoriţa Emilia Crişan, şefa secţiei de bronhologie, impresionată de povestea mea. Pneumologul Mihaela Tanasescu s-a straduit din răsputeri să mă repare, însă rănile provocate de bacil au fost atat de mari încât după vindecarea de TBC a venit o noua veste proastă: plămânul stâng trebuie scos cu totul fiindcă îmi pune viaţa în pericol.
Un strop de noroc a făcut să dau peste alti doi medici îngeri păzitori pentru mine: profesorul-chirurg Ioan Cordoş şi sef de lucrari chirurgul Cristian Paleru s-au ambitionat să încerce imposibilul. O operaţie în care să decupeze din plamanul stâng numai lobul superior aflat perete în perete cu inima şi printr-o manevra de artă chirurgicală să sudeze un bont de trahee cu un rest de plaman. E o interventie chirurgicala de congres, da, am ajuns caz medical international, au facut şi un filmuleţ în timpul operatiei, o premieră românescă. Darorită celor trei arhangheli ai sănătăţii mele sunt bine, chiar dacă acum am doar un plămân şi jumătate. Dacă diagnosticul meu ar fost stabilit din timp, dacă medicul “X” imi făcea o radiografie, ori o analiza de sange nu ajungeam aici. Ăsta e adevărul, nişte analize banale m-ar fi cruţat de doi ani grei şi de o operaţie dificilă.
Dincolo de orice însă cred că cel mai important e să ştim cu toţii că tuberculoza există, e printre noi, poate fi tratată definitiv, fără sechele, cu o singură condiţie – să fim informaţi!
V-am povestit asta nu ca să mă plâng ci ca să vă mărturisesc că acesta e momentul în care plec într-o nouă călatorie, aceea în care am să ma lupt ca alţii să nu treacă prin ceea ce am trecut eu. E doar începutul unor proiecte în care cred si despre care veţi auzi curând.
Sursa: paularusu.ro
